Glosar termeni

Dictionar oftalmologic

STRABISMUL sau DEVIATIA OCHILOR

Este o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela.

Strabismul poate aparea la un ochi sau – mai frecvent – la ambii ochi, constant sau intermitent.

Cît de des apare?

• 4-5% din copiii nascuti într-un an sunt strabici
• 50% au ambliopie (vedere scazuta sau ochi lenes)

Care sunt cauzele?

• Ereditate – mai ales ereditatea viciilor de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism) – în 60 – 80% din cazuri
• Afectiuni ale sistemului nervos
• antecedente neurologice neonatale – prematuritate, dismaturitate, infirmitate motrice cerebrala, meningita.
• traumatisme craniene, ale orbitei
• Vicii de refractie (dioptrii), diferente de refractie între ochi.
• Hipermetropia este frecvent asociata cu strabismul convergent.
• Modificari congenitale ale oaselor orbitei.
• Ptoza unilaterala (pleoapa cazuta), cataracta congenitala unilaterala
• Cauza necunoscuta – foarte frecvent nu gasim o cauza a strabismul

CATARACTA

• Cataracta inseamna pierderea transparentei cristalinului (o lentila din interiorul ochiului). Ca urmare, lumina nu mai poate patrunde in ochi si vederea scade progresiv.
• Poate aparea la orice varsta, chiar de la nastere (cataracta congenitala) si de regula are componenta genetica dar poate aparea si ca o consecinta a unei infectii in viata intrauterinaATENTIE ! Cataracta congenitala trebuie operata urgent, atunci cand este unilaterala, SUB varsta de 6 saptamani !
• Cauze de producere a cataractei (alta decat cea congenitala) sunt:
  • traumatisme (lovitura la ochi sau in zonele inconjuratoare)
  • boli generale (diabet, miastenie etc.)
  • boli oculare (uveite, glaucom, operatii oculare)
  • medicamente utilizate timp indelungat (cortizonul)
  • iradierea

Semne:

• scaderea vederii (senzatia de “ceata”)
• nu se mai vede bine cu nici un ochelar
• scade vederea la distanta si se imbunatateste vederea de aproape
• vederea dubla
• vederea mai scazuta la lumina puternica
• in formele avansate, pupila devine alba

• NU apare durere, lacrimare, roseata (decat daca ochiul mai are si alte boli)
• Diagnosticul se pune de catre medic (pot exista si boli asociate)

Tratamentul:

• in fazele incipiente se poate face tratament medicamentos de incetinire a evolutiei cataractei. Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical.
• operatia este urgenta in cataracta congenitala (la copil, mai ales daca este doar la un ochi; daca se intervine la varste mai mari, ochiul ramane “lenes”)
• la adult se intervine in orice moment (cand este afectata activitatea zilnica)
• nu se mai asteapta “sa fie coapta”, deoarece cataracta matura predispune la complicatii (glaucom, inflamatii)

GLAUCOMUL

• Glaucomul este o afectiune oculara caracterizata prin cresterea presiunii intraoculare. Cu timpul apar modificari ale nervului optic, ale campului vizual
• Netratat, determina treptat sau brusc pierderea vederii (orbire)

Tipuri de glaucom:

CONGENITAL (de la nastere) –exista componenta genetica !

ATENTIE ! Este o afectiune extrem de grava care trebuie tratata urgent cat mai rapid dupa diagnosticare

SEMNE  – fotofobie (copilul nu suporta lumina)

– ochiul de dimensiuni crescute , in special corneea

– lacrimare nejustificata

La adult :

PRIMITIV -(fara cauza aparenta) (cronic cu unghi deschis sau inchis)-exista in general componenta genetica !

SECUNDAR -(aparut dupa o lovitura la ochi, arsura, tratament local sau general cu anumite substante, dupa boli oculare etc.)

Semne

• poate sa nu existe nici un semn
• scaderea vederii (semn, din pacate, tardiv)
• roseata oculara
• durere
• vederea unor cercuri colorate (“curcubeu”)
• senzatie pasagera de ceata
• lacrimare

Diagnosticul se pune de catre medic

• se stabileste tipul de glaucom
• stadiul afectiunii
• tratamentul necesar

Tratamentul:

• in cel congenital este chirurgical si urgent !
• la adult este in primul rand medicamentos
• in unele cazuri, daca tensiunea nu este mentinuta la valori optime prin tratament medicamentos, se intervine laser sau chiar chirurgical
• operatia de glaucom nu “reda “ vederea, face doar ca ochiul sa nu se strice mai mult

OBSTRUCTIA DE CANAL LACRIMO-NAZAL

• Este cea mai frecventa anomalie congenitala a cailor lacrimale. De obicei, obstructia este situata in meatul nazal (mucus, membrana, periost)
• Apare la 30% din nou nascuti, in primele 3 saptamani de viata

Clinic:

• lacrimare permanenta, secretie muco-purulenta care se acumuleaza in unghiul intern al ochiului (se asociaza deseori cu conjunctivita purulenta)

Tratament:

• Cu antibiotic, local (picaturi, unguent), masaj in zona sacului lacrimal (la baza nasului)
• Daca obstructia nu dispare in 4-8 saptamani, se trece la tratamentul chirurgical
• Interventia se executa in anestezie generala si este de scurta durata
• Se patrunde cu sonda de cai lacrimale pana la nivelul obstacolului si se invinge rezistenta.Se fac spalaturi cu solutii cu antibiotice vezi video
• La adult, obstructia de cai lacrimale poate aparea dupa boli inflamatorii ale ochiului, ale mucoasei nazale
• Dezobstructia se poate executa asemanator, chiar in anestezie locala dar de regula necesita interventii mai complexe

NOU !!!!
In situatia obstructiilor de canal nerezolvate dupa varsta de un an sau care au recidivat, in situatia inflamatiei frecvente purulente a sacului lacrimal este necesara implementarea unui tub siliconic pentru o perioada cuprinsa intre 2-6 luni care va permite permeabilizarea definitiva a canalului cu rezultate exceptionale (in cazuistica clinicii rata de succes a fost de 100%) si remisiunea tuturor fenomenelor

NISTAGMUS

Exista mai mute tipuri de nistagmus, sesizarea lui la copilul mic necesita in mod obligatoriu un consult oftalmologic deoarece poate avea cauza oculara iar uneori reprezinta o manifestare a unei afectiuni neurologice.

Unele forme beneficiaza de tratament chirurgical care amelioreaza situatia fara insa a o vindeca. In general, persoanele cu nistagmus au o vedere scazuta dar cu varsta, nistagmusul congenital se atenueaza discret .

CHALAZION

• Este o inflamatie focala cronica a unei glande din pleoapa. Poate aparea ca urmare a unui orjelet (ulcior) cronic
• Apare ca o mica tumoreta proeminenta, mobila
• Poate fi extern – cand proemina sub piele sau intern – proemina sub conjunctiva
• Evolueaza spre inchistare, acutizarea inflamatiei, deschidere spontana (mai rar)
• Tratamentul se face cu antibiotic, local – unguent – pentru tratarea infectiei si prevenirea extinderii ei, comprese reci in stadiul de debut
• De multe ori este necesara incizia si chiuretarea continutului, urmate de aplicare de unguent cu antibiotice si pansament cateva ore
• Chalazioanele recurente ridica posibilitatea unei tumori maligne si trebuie efectuat examenul histopatologic

PTOZA PALPEBRALA (pleoapa cazuta)

• Este o malpozitie a pleoapei superioare, in care marginea pleoapei este coborata.
• Ptoza congenitala este de obicei unilaterala. Cauza este functia diminuata sau absenta (congenital) a muschiului ridicator al pleoapei.

Tratamentul este chirurgical:

– cand functia ridicatorului este doar diminuata – se practica rezectia acestui muschi

– cand functia lui este absenta – se face suspensia pleoapei la muschiul frontal (muschiul fruntii), care va prelua functia de ridicare a pleoapei. Aceasta suspensie se poate face cu materiale artificiale te tip silastic sau PTFE, materiale biocompatibile foarte bine tolerate

Este foarte posibil sa fie necesare mai multe interventii pentru corectarea unei ptoze. In cele grave, in care pleoapa impiedica vederea, tratamentul este urgent deoarece poate duce la instalarea unei ambliopii grave.

Acolo unde nu impiedica vederea, in functie de prejudiciul estetic, ptoza poate fi operata inainte de intrarea in colectivitate sau dupa terminarea procesului de crestere daca este discreta.

• Ptoza castigata apare ulterior, in cursul vietii.

– Senila – slabeste muschiul si tesuturile pleoapei.

– Miogena – apare in afectiuni generale: miastenie, distrofii.

– Traumatica

– Mecanica – tumori de pleoapa

• Tratamentul vizeaza cauza generala, cand aceasta exista.
• Tratamentul chirurgical este acelasi cu cel al ptozei congenitale.

ECTROPION

• Reprezinta pozitia vicioasa a pleoapei, in care marginea ei este intoarsa in afara, cu largirea fantei palpebrale.
• Cel mai frecvent afecteaza pleoapa inferioara.
• Frecvent apare lacrimarea excesiva – cauzata de eversionarea punctului lacrimal.
• Deschiderea prea mare a fantei palpebrale duce, prin expunere, la afectarea corneei.
• Ectropionul congenital este – rar – asociat cu blefarofimoza.
• Ectropionul cistigat poate fi:
  • Senil – cauzat de slabirea muschiului orbicular. Pleoapa este flasca, marginea ei se alungeste.
    Apare lacrimare, iritatia pielii pleoapei, se poate asocia blefaroconjunctivita.
  • Spastic – generat de conjunctivite prelungite sau alte inflamatii ale ochiului.
  • Paralitic – prin lezarea nervului facial. Fanta palbebrala ramane deschisa (lagoftalmie) si ochiul descoperit. Uneori, este necesara tarsorafia (pleoapele suturate intre ele).
  • Cicatricial – dupa traumatisme, arsuri, postoperator
• Tratamentul este chirurgical si consta in scurtarea marginii pleoapei pentru restabilirea pozitiei.

ENTROPION

• Reprezinta pozitia vicioasa a pleoapei in care marginea ei este intoarsa spre globul ocular.
• De obicei afecteaza pleoapa inferioara. Este extrem de neplacut, pentru ca genele sunt intoarse spre ochi si zgarie corneea.
• Entropionul congenital este rar, asociat de obicei cu alte boli congenitale.
• Entropionul castigat poate fi:
  • Senil – dat de atrofia tesuturilor din orbita si aparent ochiul este impins inapoi in orbita
  • Spastic – prin imbatranire, iritatie locala
  • Cicatricial – dupa arsuri, trahom, Sd. Stevens-Johnson

Tratamentul este chirurgical si vizeaza intarirea muschilor care retracta pleoapa.

TUMORILE PLEOAPEI

• Prima prioritate este stabilirea diagnosticului.
• Toate tumorile pleoapei (cu exceptia chalazionului, care este inflamator) trebuie investigate prin examen anatomo-patologic. Este singurul examen care ne spune cu certitudine daca tumora este maligna.
• Aceasta se face prin biopsie sau dupa indepartarea tumorii.
• Tipul tumorii orienteaza tratamentul.
• Tumorile maligne necesita excizie (indepartarea chirurgicala) mai larga. Unele din ele beneficiaza de radioterapie.

RETINOPATIA PREMATURITATII (ROP)

• Este o afectiune intalnita la copiii prematuri care se nasc cu retina imatura, cu dezvoltarea incompleta a vaselor sanguine de pe retina.
• Mai expusi sunt copiii nascuti sub varsta de 32 saptamini si cu o greutate sub 1500 g
• De obicei apare la ambii ochi, mai avansata la un ochi.
• In ultimul timp, tot mai multi copii nascuti prematuri supravietuiesc (printr-o ingrijire specializata) si deci ROP este mai frecventa. Este favorizata de expunerea la oxigen la presiune mare.
• Dezvoltarea vaselor de sange retiniene incepe din viata intrauterina (saptamana 16) si se termina la 2-3 luni dupa nastere.
• ROP se dezvolta in primele 5-15 saptamani de viata.
• Se caracterizeaza prin aparitia de vase anormale si tesut fibros pe retina, care se extind spre partea anterioara a ochiului.

• La majoritatea copiilor, ROP regreseaza spontan pana in 15 saptamani de viata.
• Daca evolueaza – se dezvolta progresiv, in stadii, pana la dezlipire de retina totala.

Consultul oftalmologic este obligatoriu la toti copii nascuti prematuri.

• Daca se observa semne de ROP in primele 4-6 saptamani de viata se va repeta consultul tot la 1-2 saptamani, apoi, daca regreseaza, la o luna pana la varsta de un an si o data pe an pana la adolescenta.

Tratamentul depinde de stadiul de evolutie.

• Crioterapia – costa in aplicarea unei sonde pe suprafata externa a ochiului, care ingheata si distruge vasele anormale de pe retina si progresia bolii este oprita.
• Acesta metoda de tratament se aplica in stadiul 3 de evolutie.
• Tratamentul LASER – are acelasi scop, mai putine efecte secundare.
• Tratamentul chirurgical – pentru stadiile 4 si 5, cu dezlipire de retina.
• Se face vitrectomie pentru eliminarea tractiunilor exercitate de tesutul fibros anormal si pentru aplicarea retinei (in pozitia normala).
• In aceste stadii severe, chiar daca retina este aplicata, vederea este scazuta.
• In concluzie, ROP este o boala grava. Toti copiii prematuri trebuie examinati de catre oftalmolog

 

RETINOPATIA DIABETICA

Dezvoltata de pacientii ce sufera de diabet, retinopatia diabetica se manifesta prin tulburari de vedere si poate duce la orbire. Este o boala ce progreseaza in timp si una dintre cele mai frecvente cauze de orbire spontana.
Examinarea periodica este deosebit de importanta in cazul acestei afectiuni deoarece doar asa se poate identifica retinopatia diabetica precoce in evolutie si poate fi prevenita dezlipirea de retina.
In tratamentul retinopatiei diabetice, laserterapia este eficienta pentru a preveni pierderea vederii, iar injectiile intravitreene, vitrectomia, extragerea chirurgicala a corpului vitros, poate ajuta la imbunatatirea vederii. Rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat pacientul este diagnosticat mai din timp.

DEGENERESCENTA MACULARA LEGATA DE VARSTA

Degenerescenta maculara este o boala oftalmologica in urma careia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul maculei, o zona mica aflata in partea posterioara a globului ocular. Macula are rol in vederea culorilor si detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrala.
Vederea centrala este necesara in desfasurarea unor activitati ca cititul, condusul de autovehicule si recunoasterea persoanelor. Intrucat degenerescenta maculara nu afecteaza si vederea periferica, nu apare orbirea completa. Riscul de aparitie al degenerescentei maculare creste pe masura avansarii in varsta, incepand cu 50 de ani.
Exista doua forme de degenerescenta maculara. Ambele forme afecteaza doar un singur ochi, dar daca boala apare la un ochi, in cele din urma va aparea si la celalalt.

Degenerescenta maculara uscata (nonexudativa) este cea mai frecventa forma (90% din cazuri). Apare treptat si de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere. In aceasta forma, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge si vor produce depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului. Acest lucru produce leziuni la nivelul maculei si ii afecteaza capacitatea de a transmite mesaje catre creier. Vederea centrala devine treptat mai slaba sau din ce in ce mai incetosata.

Degenerescenta maculara umeda (exudativa) este mai putin frecventa, doar in 10% din cazuri. Poate sa produca leziuni permanente ale maculei in timpul catorva luni sau chiar saptamani. Forma exudativa apare in cazurile in care exista deja forma nonexudativa. Se vor forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile. Aceste vase sangereaza producand distrugerea maculei. De asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata in polul posterior al globului ocular, distrugand vederea centrala.

Tratamentul este complex in functie de tipul de boala si consta in taratment general , injectii intavitreene, terapie laser.